Singur cu timpul
Într-o duminică va bate
Clopotul la poarta mea
Voi fi acasă poate
Și nu va asurzi urechea mea.
Voi mai avea putere
La poartă să ajung
Voi mai avea vedere
Să văd ce-a fost să plîng.
În brațe te voi strînge
Blestemul meu de-o viață
Pe umăr îți voi plînge
Fir prea lung de slabă ață.
Sper ca inima să țină
Secunde-i scurte de amor,
Aș vrea ca cel puțin să vină
La înmormîntare al meu odor.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu