Făina cerului suspină alene
Troianul sub picioare geme
Ceața de fulgi zdrobiă la pămînt
Vîntul astupă urmele ce sînt.
Copaci cu pletele cărunte-n noapte
Scrîșnit de pași lăsați în șoapte,
Luna opacă uitată ghemuit pe cer
Pierdut prin troene uitat de adevăr.
Banal pămîntul în noapte se îmbracă
Jos toți fulgii nedumeriți vor să încapă
Și se trîntesc cu toți nemijlocit la sol
Formînd un alb și prea pufos nămol.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu