vis pe cal alb

din colb de fulgi

și frunze de zăpadă

sub straie lungi

lumina stă grămadă.

un boț fragil 

lipit de calda sobă,

 un mic delir

ce bate-n a vieții tobă.

cu mintea înaripată

și glas de primăvară

ea stă îngîndurată

privind prin ochi de ceară.

îl caută departe

ca un copil pe mama,

deschide încet o carte

citind-o își dă seama.

ea e fata divină

din marele palat,

iar el are să vină

la dînsa neîncetat.

cu ochii prinși de zare

și visul pe cal alb

un colb în depărtare,

un strop din soare dalb.

și rătăcind prin carte

copila adoarme calmă

cuprinsă pe la spate

și mîngîiată-n palmă.

iluzie

ești o stafie

sau doar fum

ești o magie,

un boț de scrum.

ești vis pierdut

ce clar dispare,

un cult de lut

în departare.

ești lună, stea

fără de cer

ești groapa mea,

tainic mister.

ești vînt absent

fără de soare

ești val prezent
în a mea mare.

ești tot ce vreau
și aș vrea să fie
ești strop ce-l beau
din gelozie.

ești fulg topit
în ghiața deasă
ești vis dorit
ce mă apasă.

bună dimineața

de dimineață vocea ta în receptor

atît de suav și molcom îmi vorbește

răspîndind arome dulci în dormitor

acolo unde floarea noastră crește.

peste așternut ușor amorul s-a întins

în raza caldă ce sfiat pătrunde,

acolo în cuibul nostru calm prelins

iubirea noastră de lume se ascunde.

cu mintea beată de somn și de amor 

te caut măgulit printre cearșafuri,

dar tu cu glas nevinovat în receptor

mă despletești din pat și visu-mi furi.

S.O.S.

te-ai îngropat în zăpadă

pe o nu știu care stradă,

dar mult omătul nu va ține

căci uite, primăvara vine.

și vei ieși iar la lumină

cu ochii storși de grea hodină,

și unde atunci te vei ascunde?

nu mai fugi, căci nu ai unde.

privește-mă în ochi curat

și spune-mi sincer, răspicat

de mai apar în al tău vis

așa cum cerul ți-a promis.

sub tapetă

furnici de zăpadă cad peste mine 

frămîntîndu-mi pielea de aluat

topită de acel gînd plecat la tine 

ascuns sub penele dorului înaripat.

odată ajuns, acolo unde ești tu

timpul în loc să se oprească,

vreau să se întîmple chiar acu

romanul dulce în noi să crească.

dar munți de vînt și fulgi de ghiață
cad fără parașută în mare
pictînd dorul pe a mea față
cu flori de ger spălate-n sare.

și-n ochi stecliți de ger aprins
apare o vagă, dulce siluetă
ce din nămeți cald s-a prelins
în al meu suflet sub tapetă.

dintre miile de stele

ai dispărut ca ultima rază de soare

ca negrul fum te-ai dispersat

din lumea plină de culoare

cu păsări negre ai plecat.

din alb buchetul plin de stele

și dintre miile de flori

lăsat-am cerul plin de ele

pentru al tău zîmbet în culori.

doar umbra ta, în urmă a rămas

și scrumul sur ce-a nins în mine

mii gînduri și-au făcut popas

în al meu suflet fără tine.

vis alb

în dimineți albe și reci

cu fulgii strălucind în păr

în ochi îngîndurată pleci

din visul meu plin de mister.

aștept să te întorci la mine

cu acea ardoare stînjenită

din nou să mai adorm cu tine,

- copila mea, te vreau iubită.

caut prin urme de zăpadă

sărutul tău, a ta privire

ce a zburat dintr-o grămadă

de plăceri ca o clipire.

a visului nostru trecut

prin vene, inimă și oase,

prin buzele făcute lut

din pasiune adînc roase.

patul nopții

în nopți cînd luna fulgi devine

și alb pămîntul încet adoarme

în sobă scîrțîie, la mine

lemne din pomul ars de foame.

vedeam prin geam luna fărîme

ce se dezghioacă peste sat

căzînd, ea la pămînt rămîne

lucind ca cerul înstelat.

acolo unde răsării chiar tu

zîmbind plăpînd la infinit

plină de viață o clipă fu,

 un vis de basm ai împlinit.

în luci de catifea priveai

vrăjind cu-o sinceră lumină,

în ochii mei alb înfloreai

cu glas de pasăre divină.

tabloul viu la miez de noapte

ningea cu stele în ochii mei

de ea atunci eram departe, 

dar eu simțeam prezența ei.

zîmbii satisfăcut atunci

cînd somnul mă striga în șoaptă

simțeam, de mînă mă apuci

frumoasa mea cu buza coaptă.

pășii cu tine pragul porții

cuprinși ca puii mici de panda

priveam de mînă patul nopții

lăsînd în urma noastră banda.