Metamorfoză

Cu pași de plumb fără zadar

Pe rănile crăpate în trotuar

Se varsă apa ce s-a rupt

Din cerul de desubt

Întins copertă afumată

Peste lumea ambalată

În nimic ce ar putea

Lua în mînă și vedea.

Un mut cu vocea lui

De aur, înghițită fui,

Își încordează amețita limba

Să vadă cum urechea strîmbă

De la ochelari de soare

Cafenii de la sudoare

Ce cam negru îi arată

Pătata lentilă spartă

De la soarele scăpat

Peste cerul înnorat

Scobit între nori de vată

Ce în ochi pot să încapă

Kilometri largi în zare

Valuri rupte de la mare

Ce-și spală dinții alb sărați

În zbor privind înspăimîntați

La stînca surpată-n frunte

Spre o nouă formă - punte.

WebRep

currentVote

noRating

noWeight