dus de val

ignorînd norii reci de ploaie
merg pe cărarea de colb uscată
în cămașa suflată ce se înfoaie
înfuriată de îmbulzeala zombată.

printre stropii osteniți de soare
pe asfaltul ce stresat se-nmoaie
sub talpa mulțimii în sudoare
aromată cu parfum de zoaie.

fugăriți de clipa vieții care zboară
fără a mișca aripile sfiat extinse
în gloata rîvnelor ce mort coboară
prin tunel gonită cu luminile stinse.