prima,
ultima,
unica amintire,
ce zvîcnește
ca un cărbune,
negru.
cu inima
fierbinte,
roșie
de iubire,
ce arde
lent,
ca un melc
tîrîndu-și
în spate
prima,
ultima,
unica amintire.
cu stelele
aseară cu stelele am vorbit
despre tine și mine, despre noi,
era liniște și tot părea adormit,
doar stelele sclipeau ca un roi.
vorbeam despre timp,
despre viață și moarte,
despre al tău nimb
ce luminează în noapte.
ardeam să le spun tot,
cît de scumpă îmi ești
și că eu fără tine nu pot,
crăiasă din povești.
frumos, frumos mă ascultau
și îmi zîmbeau în șoapte,
dar sfaturi nu-mi dădeau,
probabil că erau departe.
și tot vorbeam la nesfîrșit
despre tine și mine, despre noi,
ah, dorul meu nemărginit
cad stele peste noi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
