plaja noastră

din ochii tăi spălați de sarea

ce s-a topit cîndva în marea

prin care azi desculț pășim

la răsărit de soare ne privim.

cu picioarele în fina spumă

ce pe nisip a șters lăsata urmă

fugim spre înroșitul soare ud

ce a ieșit din mare roșu, nud.

de mînă două siluete fericite

strîng soarele în brațe adormite

sorbiți de a sărutului vrajă

luați de val se întind pe plajă.

nisipul rece îi cuprinde strîns

distanța mută dintre ei s-a stins

doar ei și valul ce îi spală

se tăvălesc prin plaja goală.

rouă din stele

în scena stelelor aprinse

sub luna albă de plăcere

într-o poiană stau întinse

două chipuri în tăcere.

cu ochii verzi de licurici

în noapte-i mîngîie sărutul

pe iarba plînsă de pitici

ei se unesc uitînd trecutul.

topiți din rouă cad în cer

sorbind din buza ei dulceață

se pierde-n trupul ei de zer

sufletul lui uitat de viață.

miraj de voci ieșite-n noapte

plouă din stele făr să spună

că luci de rouă plîng în șoapte

peste candida lor cunună.

silabe

am prins-o de mijloc atunci

luînd-o zîmbitoare-n brață

înfășurată într-al meu clinci

mă săruta încîntător pe față.

cu ochii închiși de mîngîiere

noi ne topeam într-un sărut

pierduți în marea de plăcere

nu ne doream nimic mai mult.

eram silabe de amor ferice

în poezia buzelor pasionate

cînd ne iubeam fără a zice

cuvinte ce-au făcut păcate.

maci roșii

din țărîna unde stropi căzură

de sub armura lor străpunsă

maci roșii ies, azi de sub zgură

de gloanțe arse-n carnea unsă.

cu sînge clocotit varvar de ura

din ochii tineri fără rea voință

ce-au fost mințit trimiși din gura

unor politici de altă credință.

turmentați de neagra adrenalină

cu iluzii chioare în vînă băgate

cad trupuri sparte-n grea ruină,

ecoul morții, urlă nebun prin sate.

mame însurite pruncii își îngroapă

pe dealul satului, mai lîngă soare

cerînd Domnului în gropi să-ncapă

și chipul lor ce viață nu mai are.

peste mormintele ce lacrimi au sorbit

din sufletele seci de-a fiului iubire

azi macii roșii plîng dorul ce-a scîrbit

o națiune chioară lipsită de amintire.

petale

polen din ochii ei căprui

s-au scuturat în poala lui

din naivele petale de mac

îngenuncheat pe mal de lac.

cu privirea înnecată în apă

caută stele ce la fund sapă

nămol cu rădăcini de nufăr

alb sprijinit pe-al apei umăr.

coroana lacului dansează

în valul apei ce pulsează

parfum topit peste văzduh

ce a trezit al bălții duh.

uitat de umbra lui pierdută

prin stufăria des crescută

în coada lacului din vis

unde alerga cu ea convins.

în seri din verile-nstelate

pe mal de lac cu ea în spate

o alinta fără a-și da seama

că din poveste crește drama.

dar azi trezit cu ochii goi

tot măscărit de ud noroi

se uită lung la alba floare

ce la scăpat din închisoare.

cu aripi de flutur o privește

mireasma-n ochii lui lucește

plină de viață și culoare

sufletu-i devine floare.

ea o cuprinde strîns la piept

și se cufundă în lac cu aiept

în șocul dintre viață și moarte

ambii se fac în foi din carte.

și așa pe veci rămîn cuprinși

doar de ochii citind desprinși

în clipe lungi pe brațe noi

tot așteptînd să închidă foi.

floare de castan

ți-au ruginit în păr castanii

din flori parfumul a căzut

în poala unde dorm titanii

visînd la steaua din trecut.

pe umeri dezgolit polenul

a troienit pistrui de alinare

gingaș coborît spre sînul

bronzat de ochii cu ardoare.

în luci de ochi fără de foc

lumini din florile de sfeșnic

îți fură mintea, cazi în șoc

de dorul ce devine veșnic.

roșcat azi arde amintirea

cu buze roșii de castan,

nu-ți poți reveni privirea

rămasă sub cremosul stan.

cu ochii tulburi de poveste

îi mîngîi fruntea de copilă

uiți tot ce-a fost, acu ea este

zîna cu pieptul cald de lilă.

în ochii lui

în ochii lui ea viu dansa

cu pașii mici de balerină

pe scena unde el visa

să o înfășoare-n pelerină.

ea grațioasă ca un înger

cu rochia-n lapte spălată

trezi în ochii lui un fulger

de gînduri moarte altădată.

el tulburat privea dorit

povestea vie în ochii lui

ce-l purta ca pe-un smintit

într-o magie a dansului.

surîsul ei valsa sub buze

cu farmec dulce de amor

în ochii lui cu mii de scuze

ea se întîlni întîmplător.

intimidat de a sa sentință

ce ardea viu în ochii lui

de a-și admira a sa dorință

știind că-n scenă nimeni nu-i.

amintiri oțetite

mucegaiul amintirii îmi arde în vene

oțetindu-mi sîngele bolnav de al tău

crud surîs ce zîmbește nebun în pene

tulburînd ochii întristat privind în hău.

drumul ce duce spre umbra ta trecută

din vizorul meu, doar în suflet rămasă

turnînd oțet peste inima rănit pierdută

în suferința dragostei ce nu mă mai lasă. 

din ghiarele înfipte aspru în beregata

mea amuțit gîtuită cu ardoare sub lună

de ura îndrăgostită de beteag îngîndurata

ta privire ce mă străpunge urlînd nebună.

scrum

din seva stoarsă de lumină

mai ies baloane de amintiri

ce se sparg de a sa pomină

din umbra fostei mănăstiri.

printre ruini de visuri moarte

cu haina ruptă de minciună

mai caut stropi din a sa carte

s-o înțeleg ce-a vrut să spună.

prin scrumul plîns de întristare

cu talpa arsă de adevăr pîrlită

adun relicve din a mea surpare

să strîng puzzl-ul dogorit pe plită.

de ce mă întorc unde mă doare?

cînd tot ce-a fost azi este fum

de ce mă sapă o grea întrebare?

cînd visul nostru-i praf de scrum.