Din spitalul de nebuni


       

Mănînc amintirea ce-mi curge în vine
Sătul de azi și flămînd de mîine
Cu buzele roșii în sînge visez
Dracula nebun ajuns pîn la miez.

Cu ochii turbați de focul uscat
Sorbesc fericirea ce-a răgușit de urlat
Plîng lacrimi arzînde ce-n fum se prefac
Nebun în palata spitalului zac.

Păianjenul din colț, floare uscată
Musca pe el moartă, albină brodată
Raza speriată în palată-i ajunsă
Suliță trimisă de frică străpunsă.

Aștept ora să vină sora cu cruce
Sărutul cu șpriț pe pămînt mă aduce
Să retrăiesc cîteva ore încordate
Așa cum voi vi le trăiți pe toate.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu