povestea soarelui

cînd soarele pornise spre pămînt

s-adune razele ce-i dăruiau lumina

singur în viață, nu și în gînd

cădea în bezna de ea plină.

se afunda adînc și greu

sorbit flămînd de al ei dor,

și coborî din cer cu-n zeu

să vadă a soarelui odor.

și tu apari de soare plină

cu acel surîs nevinovat,

cu ochi aprinși ca de regină,

zeul se-nchină încîntat.

în părul tău vîntul dansează

și florile parfumu-și lasă,

păsările cîntă și planează,

în preajma ta, dulce mireasă.

și tot în jur parcă-nflorește

cînd tu apari în fața lui,

în ochii tăi el se topește,

ca și zăpada în urma lui.

zeul cuprins de a ta splendoare

nedumerit și cam sfiat,

se uită atunci în ochi la soare

și-i dă din cap încredințat.

și singur pleacă înapoi

lăsînd pe soare să iubească,

luîndu-i locul lui apoi

tot luminînd bolta cerească.

nebun de tine

în ochii tăi pierd stelele lumina

și soarele se-neacă în căldură,

privindu-te în ochi, simt mîna

ce se întinde către a ta făptură.

și vreau să te mîngîi fără de vină

să te cuprind cu degete de fluturi,

și să te alint, cu dragoste divină,

iubito tu, mă liniștești, mă scuturi.

mă pierd pe trupul tău de lapte

și beau din tine flori de primăvară

ca o albină ce sărută-n șoapte

mierea culeasă în zilele de vară.

nebun de gustul  tău de cremă

și de parfumul fin al sînilor de mai

mă duci în rai pe cap cu diademă

iubito, vreau să rămîn cu tine-n rai.

mărturisire

Mărturisesc  c-am mai iubit femei

Și ele cred cîndva tot m-au iubit,

Dar cel mai mult mă simt îndrăgostit

Acum de tine, cea mai iubită-ntre femei.

Și tot ce-am vrut și vreau ca să mai fie

Din clipa cînd te-am cunoscut pe tine

E să împart tot ce înflorește-n mine,

Cu tine, iubita mea din toate cea mai vie.

Și te iubesc cu pîine și cu sare,

Cu must de struguri stors în vene

Sunt viu de tine, simt cum geme,

Dragostea noastră cea mai mare.

respir adînc

respir adînc 

din tine ,

de parcă tu ai fi

ultima gură de aer

 pe care vreau să o inspir,

 adînc,

 în inima sufletului,

acolo 

unde lumina

nu ajunge,

acolo 

unde nu există umbră,

ai intrat tu

și ai adus cu tine

dragostea

ce luminează,

 mai profund

și mai curat 

decît soarele.

ai devenit oxigen

pentru inima mea.

respir adînc.

floare de nu mă uita

în ochii mei sclipește

privirea ta de catifea

pe buze-mi înflorește

sărutul de nu mă uita.

în voce-mi tremură cuvîntul

de acea atingere divină

genunchii pierd din echilibru

inima-n plăceri suspină.

în suflet dragostea se zbate

cu răsuflări adînci de chin

te simt în mine, ești aproape

în fața ta vreau să mă închin.

să te privesc ca pe un soare

ce-mi intră-n suflet și în gînd

iubirea noastră ce răsare

vreau s-o trăim mereu zîmbind.

sărut din stele

Imaginea ta

În mine-nflorește

Fragedă stea

Ce mă copleșește.

Alb licăr de înger

Cu aripi de nea

În inimă fulger

Și-n suflet o stea.

Ea cald mă cuprinde

Și mă sărută

Cu buza fierbinte

De dragoste mută.

Eu tremur pierdut

De valul feeric

Un singur sărut

Atît de himeric.

Rămîn fără grai

Cu ochii de sticlă

Ajuns azi în rai

Văd lumea mai mică.