crede


era mai ieri sau poate chiar acum,
dar asta mai deloc contează
oricum vom deveni mîini scrum
și soarele iar, va zîmbi-n amiază.

un viu băiat cu ochii de lumină
pe alocuri cam înflăcărat
ce n-aștepta, n-avea hodină,
era un tînăr brav soldat.

a fost călit de lupte grele
cînd sînge roșu a văzut,
și s-a pătat vrînd să se spele
de tot prin ce a fost trecut.

crescut bărbat plin de putere
cu ochi aprinși de viață plini
lăsat de frică și durere
merge înainte calm prin spini.

crede în viață și iubire,
în tot ce-n lume este sfînt
se-ndreaptă dîrz spre a sa menire
ce i-a fost dată pe pămînt.












o veche melodie


plouă octombrie flămînd
de soare plin cu armonie
tot șchiopătînd pîn la pămînt
îngînă o veche o melodie.

din neagra negură tot stoarce
șiroi de zoaie smaraldie
ce adapă mii de dobitoace
și îngînă o veche melodie.

și se strecoară peste tot
cu-o voce dulce de urgie
cu pașii mari, murdari de glod
îngînă o veche melodie.

intră-n pămînt, se face lut
otrava dulce din copilărie
la rădăcini ce n-au crescut
îngînă o veche melodie.

tot plouă des de la o vreme
și struguri nu mai sunt în vie
viața se mișcă cam alene
tot îngînînd aceeași veche melodie.