Adresa

Trăiesc pe strada singurătăţii

Cu numărul nul, al eternităţii,

Într-o casă acoperită de iluzie

Ce m-a făcut să mă pierd în confuzie.

Aici , nimeni nu mă poate găsi

În zadar am încercat a mă amăgi,

M-am rătăcit în vidul reveriei

În lumea straşnică a fanteziei.

Am încercat să-mi creez fericirea

Am dorit să abandonez sihăstria,

Dar oricum, am rămas ca un schit

Nimic nu am avut, nu mi-a fost sortit.

Vreau să plec, dar lumea-i goală

Asta-i viaţa lor, ce-i spun reală,

Eu, acolo sînt un biet străin

Retras în locul pentru ei hain.