S-a înnegrit sub unghii varul adunat
Păianjenul coboară la pradă înfometat
Raza cea spart geamul taie odaia veche
Colbul zboară tulbur prin farul de veghe.
S-a ros din lemn podeaua de la papuci tîrîți
Gînduri crescute-n minte vă rog mă părăsiți,
Și firul sur străluce în raza scură de lumină
Ceva în gînd rămas încearcă să mă țină.
Nebun sau om normal nu mai fac diferență
Cînd tot ce am trăit devine aparență,
Și în odaie închis sau liber dus în lume
Poți fi atît de trist, dar cui să ai a spune?
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu