către tine

Azi e o seară obișnuită ca și toate

Cerul sclipește cu stelele-n palmă,

Luna cuminte încearcă sa înoate

Trecînd prin inele, nu vrea să doarmă.

Probabil și-a dat seama că-n noaptea asta

Eu am să zbor, fără de aripi, fără de motor

La tine, și vreau ca să-mi deschizi fereastra

Să pot intra direct din zbor, cît mai ușor.

De vei dormi cînd voi ajunge, tu grijă să nu-ți faci,

Eu voi intra fără de zgomot , mă vei simți atunci

Sărut venit din stele, semn îți voi face ca să taci,

Doar nu vrei prin fereastră înapoi să mă arunci.

Voi sta cu tine toată noaptea, și ziua voi rămîne

Dacă vrei, pot să rămîn o viață, două, sau chiar trei,

Putem uita de oră, de tot ce este timp, căci mîine

E departe, iar eu acum sunt viață,tu ia-mă dacă vrei.  

tu și eu

azi noapte ca de obicei visam

  pe-o stradă ce finea în mare

 eram noi doi ce cald priveam

 unde nasc zilele cu soare. 

 eu eram tu, tu eu erai 

 atît de fraged ne zîmbeam

din ochii tăi, din al meu rai

şi strîns la piept ne cuprindeam.

 departe în ai tăi ochi eram

 un strop crescut din fericire

 tu erai eu, eu tu eram 

de mînă doi, cîtă iubire.

deşi eram doar tu şi eu

 noi ne vorbeam atunci în şoapte

 credeam că va dura mereu

visul meu născut în noapte.

 cînd raza mea din vis apare

şi cald aud cum îmi vorbeşte

- trezeşte-te afară-i soare,

 la fel ca-n vis ea îmi şopteşte.

uimit şi plin de fericire

eu sar din pat şi o sărut

ea mă cuprinde cu iubire

şi-mi povesteşte ce-a făcut.

soarele și luna

Milenii au trecut de atunci
 de cînd soarele şi luna
  tot întreţin discuţii lungi
  reconvingîndu-se întruna.

 de forţa dintre ei creată
că nu e doar o întîmplare,
 el brav băiat, ea bravă fată
tot se privesc din depărtare.

 el foc topit, ea lună rece
ce tot visează să se atingă,
 prin ochii lor o lume trece
 ce lumina vrea s-o stingă.

 el o petrece la culcare
 seara cînd trebuie să plece
 ea îl trezeşte zîmbitoare
 în dimineţi prin geamul rece.

cu ochii plini de fericire
 el o visează ziua toată,
albă, aprinsă de iubire
 cum n-a mai fost alta vre-o dată.

fanfara nopții

E noapte şi luna-mi bate în geam

  fără vreun pic de modestie

 e prea tîrziu, deja dormeam,

 dar ea se face că nu ştie.

 cu pumnii se aruncă în fereastră 

atunci cînd somnul e mai dulce

 tînăra pasăre măiastră

pe care cerul vrea s-o culce.

şi cîntă răguşit în noapte

 trezeşte somnul obosit

 nu ştie de cuvinte în şoapte

atunci cînd toţi au adormit.

 şi cartierul se trezeşte

 cu ochii grei de somn scurtat,

 fanfara de odată încetineşte

  de parcă nici n-a mai cîntat.