Privesc prin gard la drumul care
Pleacă grăbit în depărtare
Stau după poarta bătută-n cuie
Aştept speranţa să o descuie.
Şi vine soarele şi pleacă
Umbra-n ogradă se apleacă
Şi frunzele împresoară solul
Timpul şi-a tras demult decorul.
Noaptea mă visez pe drum,
Dar mă împiedic nu ştiu cum
Şi mă trezesc iarăşi în pat
Obosit şi transpirat.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu