Tânărul amor

sub norii negri de lumină
orașul unison suspină,
faruri orbite de întuneric
își fac avînt cu-n glas coleric

ochi mici, înguști și încruntați
la un metru aruncați
cu pașii mărunți de pinguin
se mișcă lent, atîta chin.

în bezna mută fără umbră
se pierde un chip cu fața sumbră
o destinație știută, oare,
pe strada ce în fund dispare

doar urmele vorbesc în gol
cu bălți scăldate în nămol
pilonii stîlpilor de veghe
stau încruntați ca la priveghe.

și parcă totul doarme dus
pe-un pat cu soarele-n apus
în ulița cu ochii sparți
în zi de luni ce trece-n marți.

WebRep

currentVote

noRating

noWeight