pasiune

te scurgi în ale mele brațe

precum roua peste flori

trezită dis de dimineață

de aroma calzilor fiori.

te lași cuprinsă, sărutată

cu atîta grație în mișcări,

mă pierd în ochii tăi de fată

ce-mi urcă sufletul pe scări.

te vreau lucind tot mai aproape

să te sărut fără cuvinte,

privesc topit de sub pleoape

în ochii tăi și-mi ies din minte.

imagini

coboară clipele pe scară

din pomul de vînt parfumat

scurte amintiri care doboară

imagini vechi, de neuitat.

un scurt respir care dă viață

umbrei de colb încălzită,

întoarsă pe dos sau pe față

nu-i schimbi existența pîrlită.

și vreau nimic să-mi mai rămînă

din tot ce nu am avut vreodată

să-mi mușc obrazul ce suspină

de plăcere, să te cunosc niciodată.

de atunci și pînă în zilele schimbării

e prea dur timpul și elastic,

adun amintiri să dau uitării

imaginea icoanei vechi din plastic.

eros

parfum de ciocolată

și gust roșu de cayenne,

mușchi de carne înghețată

sfîrcuri tari sub sutien.

linii curbe de chitară

lungi și fine ca de lac

ce din rai parcă coboară

zîna cu buzele de mac.

flămînd vîntul o mîngîie

cu sărut de catifea,

în el demonul învie

și se închină către ea.

iad și rai din ochii ei

se topește în privire,

zvîcnituri ce fac scîntei

și te scot parcă din fire.

lacom fără de prihană

o înșfac cu mîini de foc

îi sărut aprinsa rană

și încerc să îmi fac loc.

între coapsele-i arzînde

de dorință inflamate

mă apropii, simt ce simte,

osul dragostei plantate.

suculent devine dansul

ce ne-mbracă în delir

și mai greu devine glasul

ce tot sapă în safir.

pas cu pas tot mai adînc

să cioplească piatra rară,

porii tot mai des ne plîng

pîn ce nu dăm de comoară.

pe aripi

azi pleci cu aripi cumpărate

lăsînd în urmă aer parfumat,

te apropii sau poate pleci departe

de al tău vis pe frunte transpirat.

respiri adînc cu ochi de fericire

privind valiza-n aștepare

plină de clipe de amintire

ce azi pleacă-n lumea mare.

și printre stoluri mari de păsări

cu aripi crescînde-n orizont

din ochii tăi tandri și veseli

răsare soarele pe front.

cu zîmbet lung de semilună

pictat pe buze de amor,

cu-o voce fină de furtună

ce tot mă strigă ispititor.

plouă alene

Plouă alene,

cerul se scurge

lent peste pămînt,

totul cuprinde o stare

de melancolie tristă.

Amintiri,

se nasc în mine

precum stelele

pe cerul înserat

și în mintea mea apari tu.

Tu, care de atîtea ori ai devenit Ea.

Și nici nu știu

de vreau să mai răspund

 la veșnica întrebare

de ce?

Uneori amintirea

îmi provoacă durere,

alteori nostalgie

sau chiar indiferență.

Caraghioase sentimente

frămîntate de timp,

transformate

 din ceva în nimic,

din nimic în ceva,

amintiri.