Primăvara în toamnă

Se îngălbenesc petalele ce tot mai ocrotesc

Bubușluiul tînăr și atît de fraged încă,

Frunze din părul ei, dansînd se risipesc

Pe aleea unde visul a împietrit în stîncă.

Toamna înghite a noastră primăvară

Lăsînd în suflet doar rouă din iubire

Și frumoasele întîmplări de odinioară

Ce vor trăi o viață cu noi în amintire.

Trecutul făcut stropi cu sau fără voie

Se va usca în noi, făcînd vapori din vis

Născut în două inimi ce astăzi au nevoie

De un nou loc în vechiul paradis.

noaptea noastră

noaptea-ți vorbesc fără de glas

din amintirea visului ce am trăit

culeg petale din chipul tău rămas

în ochii mei ce-n noapte a-nflorit.

parfum de roze alinate-n brațe

și azi mă leagănă în viul tău sărut

pictat pe buzele jumate înghețate

din noaptea cînd te-am cunoscut.

sculptînd amor pierduți în altă lume
ne văd și acum turbați de acel ecou
ce murmură necontenit și-mi spune:
- fără de ea alături, tu nu vei fi erou.

luna

luna fugea de nori stresată

să mai zărească al său dor

dar întunericul de vată

îl astupa cu grav decor.

și cum doar noaptea îi unea

ea rău plîngea de după nori

în rugă lacrimi mii cerșea

să-l vadă o clipă în culori.

și lacrimi mii se adunară

într-un lac de pomi umbrit

cînd ziua se întoarse iară

apa încet s-a limpezit.

trecînd atunci pe lîngă ape

el chipul ei zări așteptînd

sări grăbit dorind s-o scape

ea apăru pe cer zîmbind.

atunci cuprins de-a ei lumină

ieși dezamăgit din apă

și tremurînd în ochi cu vină

în amintiri dorea să-ncapă.

luna-i șoptea acum felice

că visul ei se fu văzut,

și el neavînd atunci ce zice
plecă în lumea sa tăcut.