marea ne simte


simți cum respiră marea
într-o cochilie mică de os,
e atît de aproape și e sărată.

simți cum zîmbesc cristalele albe
ce se usucă pe ale tale picioare moi
lucind fericite către soarele cald.

simți cum valurile se calmează
ajunse întîmplător între noi,
devin mai serene și cîntă.

simți sărutul dulce al apei sărate
cum se topește pe ale noastre buze
umede, pline de mare și noi.


în noaptea asta


în noaptea asta am să-ți fur iubirea
sub ochii cerului gelos încremenit
vom arde-n flăcări toată amintirea
ce-n ale noastre oase demult a învechit.

atunci cînd luna se va lumina la față
cu lumînările aprinse în mîini
ne vom topi ca fulgii albi de gheață
în farmecul parfumului de crini.

noi vom urca la cer cu ochii înfloriți
și fericirea cuprinsă strîns în brață
doi muritori și atît de îndrăgostiți
se vor iubi divin fugind de dimineață.

vezi somnul să nu te răpească
cînd voi veni la tine înflăcărat
căci am să ard cu flacără cerească
și voi pleca din lume supărat.

raiul adresa și-a schimbat


era o zi de primăvară
cu cer senin și soare afară
triluri de păsări ce încîntau
grădina unde ei dansau.

doi fluturi colorați aprins
un curcubeu ce lumea a cuprins
raiul ce adresa și-a schimbat
acolo unde ei doi sau sărutat.

un vis comun în piept ardea
cu fum de flori ce oglindea
dragostea ce parfuma în jur
grădina unde s-a oprit Amur.

sărutul


stă blestemat sărutul
pe ale ei buze coapte
ispită din trecutul
ce s-a pierdut în noapte.

mă chinuie cu gust
de dragoste nebună
trăită adînc pînă la must
la răsărit de lună.

simt cum tremură păgîn
pielea ei de portocală
mă înspăimîntă acel suspin
ieșit din ea întîia oară.


valsul mării


prin adîncuri trece luna
cu sprînceana întunecată
peste mare-și varsă struna
de lumină încordată.

straiele stelate-și spală
în apa smeraldă a mării
culegînd bărcile-n poală
adormite-n valul serii.

valuri mîngîie cu milă
plaja singură uitată
cu a sa lacrimă fragilă
din nisipuri adunată.

armonia în brațe prinde
insula spălată-n mare,
somnul cască și se-ntinde
cu picioarele de sare.