și chiar de...


și chiar de calci zăpada fără urmă
și aduni pașii mici în gînd
al tău parfum  rămîne-n urmă
ce mă pătrunde coborînd adînc.

și chiar de treci pe alăturea necunoscută
cu ochii plini de infinit himeric
simt cum mă cauți în lumea nevăzută
privind cu glas uitat vremelnic.

și chiar de pleci pașii să-i numeri
ce fac prăpastie între noi
să-i strîngi în poală și să-i scuturi
de colbul gros căzut din nori.

și chiar de vrei să fii cu mine
tu nu uita că-n noi copiii
nu fug de visul ce îi ține
ca noi adeseori maturii.






un pas


un pas pierdut în noapte
de nicăieri venit
un pas urmat de șoapte
ecou posomorît.

un pas făcut în grabă
pe drum necunoscut
un pas ce tot întreabă
de ești făcut din lut.

un pas la întîmplare
spre visul mult dorit
un pas făcut călare
pe sufletul rănit.

un pas ca altă dată
cu grijă, hotărît
un pas ce niciodată
n-a dus unde-ai rîvnit.

un pas șchiop făcut alene
cu călcîile uscate
un scurt pas călcat devreme
pe pămînturi neumblate.