umbră nudă


gunoi în urmă se risipă
sub ai tăi pași ispititori
tragi albe raze în ispită
cu ochii dulci mîngîietori.

atît de dulce și străină
apari în silueta-ți goală
de al tău cuget fără vină
unde adevărul nu se spală.

cu umbra nudă înnegrită
peste asfaltul slab crăpat
tu calci frumoaso osîndită
de chinul vechi ce te-a trădat.

în urma ta rămîne scrum
din vremea dusă de demult
ce astăzi tot mai face fum
în ochii tăi uscați de lut.















plouă din flori



plouă din flori
cu lacrimi de miere
miroase a culori
parfum de înviere.

plouă din cer
curge abundent
imagini ce pier
cu glasul absent.

plouă din sus
cu aripi arzînde
nori ce-au apus
în ape căzînde.

plouă din stele
cu praf de lumină
stropi de mărgele
fără hodină.

plouă din vreme
cu glas răgușit
curge alene
timpul grăbit.

plouă din gînd
mut de amintire
cresc în pămînt
flori de iubire.







o veche istorie


în aer stresat se învîrte gîndul
a încremenit sub masă stîngul,
e cald, dar tremură piciorul drept
din rază ai coborît în al meu piept.

sclipești din ochi sub sticla rece
deloc grăbit, dar timpul trece
mîna nervoasă locul își cată
cînd te privesc așa stresată.

serioasă și atît de nevinovată
privirea-ți fuge încordată,
florile-n colț de tine au uitat
sub mine scaunul a încordat.

panorama de afară relaxează
aștepți din negură să vină o rază
părul senin te-a învelit la piept
stau cam bolnav fără antisept.

cred gustul de întîlnire îți va trece
cum primăvara iarna o petrece
fugi-vei poate sau mai rămîne o șansă
să fim alături, să mai cădem în transă.

ai strîns în mîini tot negativul
și îl sugrumi, iar eu, naivul
privind și adorînd splendoarea
din cînd în cînd îmi schimb culoarea.

prea mult dorită a fost reîntîlnirea
ce a schimbat nevinovată amintirea
te-ai cufundat în gîndul plecat departe
privind cu interes într-o imaginară carte.

am intrat neinvitat în a ta lume
privești spre mine fără nimic a spune
poate cu-n pic de jale și de vină,
dar totuși te vedeam divină.