ar trebui mintea să mi-o ia
pe o canapea comodă, mare
sau întins chiar pe podea
ghemuit ca puiu-n pene
sau desculț fără copertă
el oricum vine alene
mă mai ține în alertă
dacă mintea mi-ar zbura
m-aș simți mai liber poate
să zîmbesc m-aș apuca
chiar și să citesc o carte.
însă acum mintea e plină
de gînduri săpate în ruini,
privesc ca orbul la lumină
plivind din amintire spini.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu