amintire

s-a rupt în minte noaptea
cu raza-i ștearsă de întuneric
colbăită-i pe raft cartea
de vîntul pasului puzderic
cu frunze rupte de dor mut
în valsul amețit de ploaia
surpată pe umărul supt
în goliciune-i scrisă foaia
cu pensula mîrșav întinsă
peste albul din ochi gri
stinși în memoria aprinsă
de dor încep a mă-nnegri
la părul sur de amintirea
pierdută în nesens uitată
sub vopsea îmi caut firea
de ploaia caldă îmbătată.