în ochii mei sub fon de cafeniu
se naște versul ce vreau să-l scriu
un film din 88 parcurs în coace
înscris în minte și nu poate tace,
mă împinge să înscriu momente
trăite ieri, dar mîine monumente
din plumb, de aur sau mătase fină
sculptate în grotă sau raze de lumină,
înregistrări ce m-ar purta înapoi
în zile însorite sau în nopți cu ploi,
însă, nu asta cel mai mult contează
în versurile ce viața mi-o datează,
ci sentimentul ce m-a făcut să scriu
să știu ce-am fost o dată, să știu ce vreau să fiu.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu