Oglindă chioară

cu ochii tulburi de hodină
ce orb privesc peste colină
încerc să aflu ce nu mă lasă
să adorm în altă casă,
din urme roase fac alei
împletite în ochi de zmei
tîrîţi de-a lungul apei line
înnecată în stropi de sine
ce bolborosesc în tihnă
ademeniţi în grea odihnă
disperată ce pluteşte
în iluzia ce creşte
peste fruntea rău frezată
cu o spumă colorată
ce se scurge îmbibată
de umbra ce cade în apă.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu