aromă străină

un miros uscat de amintire
în aer mustul și-l destramă
parfum pierit din fericire
învelit în grea năframă.

suflată crud seva din sine
topită în vîntul rătăcit
absoarbe viața ce mă ține
și-mi lasă sîngele rănit.

cu aromă ștearsă de pelin
ce-mi spală oasele osîndit
în vlaga beată de venin
cu amintirea ce-am zidit.

din ieri cu zîmbetul sculptat
între petale de ochi visători,
deschiși ce au privit o dat
la  infinit nemuritori.