puntea de apă

în lacul crinilor albaștri
sub apa verde amorțită
în calm de flori împodobită
stă barca mea, plutind spre aștri.

în dansul vîslelor crăpate
de stat la mal în așteptare
mă las furat de valul mare
ce mă împinge de la spate.

disturb tăcerea apei mute
ce s-a trezit din a mea vină
colbăită de-o lumină
șovăind în urmă punte.

pentru a mă reîntoarce
la micul port de unde vine
barca cu vîsle fără mine
și gîndul ce m-a dus în coace

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu