incertitudine

e trist ecoul ce se pierde
în glasul prăfuit ce uită
aroma buzelor plăpînde
ce mă privesc cu voce mută
de atîta dor în așteptare
frămîntînd amprenta udă
ce mai curge din izvoare
oglindindu-mi fața nudă
cu tot ce iese din adînc
fără vre-o mască teatrală
jucată ca să mă preling
în miez de existență goală
de mine între nori pierdut
cu ochiul orb și gura taină
din vremea ce azi m-a vîndut
lăsîndu-mă în neagră spaimă.