Regăsire

privesc, ecranul ochilor cu luci amar
ascuns în umbra pistruiat uscată
acolo în adînc, pe iris cafeniu pătată
cu brațele alb legate de altar
întinse peste imaginea oglindă
mută cu ochi de ceară amorțit
uscată în lacrimi scurse să cuprindă
piciorul ce calcă iarba vestejit
cu pielea bătută în noduri arse
cărbune șlefuit sub talpa pripit
pornită în paradis să-și verse
acolo ochii în lumină ademenit
de acel glas ce cîntă în mine
purtîndu-mă în drum pierdut
să plec din vis, fără suspine
să-mi capăt glasul ce-a stat mut.