scrum

din seva stoarsă de lumină

mai ies baloane de amintiri

ce se sparg de a sa pomină

din umbra fostei mănăstiri.

printre ruini de visuri moarte

cu haina ruptă de minciună

mai caut stropi din a sa carte

s-o înțeleg ce-a vrut să spună.

prin scrumul plîns de întristare

cu talpa arsă de adevăr pîrlită

adun relicve din a mea surpare

să strîng puzzl-ul dogorit pe plită.

de ce mă întorc unde mă doare?

cînd tot ce-a fost azi este fum

de ce mă sapă o grea întrebare?

cînd visul nostru-i praf de scrum.