petale

polen din ochii ei căprui

s-au scuturat în poala lui

din naivele petale de mac

îngenuncheat pe mal de lac.

cu privirea înnecată în apă

caută stele ce la fund sapă

nămol cu rădăcini de nufăr

alb sprijinit pe-al apei umăr.

coroana lacului dansează

în valul apei ce pulsează

parfum topit peste văzduh

ce a trezit al bălții duh.

uitat de umbra lui pierdută

prin stufăria des crescută

în coada lacului din vis

unde alerga cu ea convins.

în seri din verile-nstelate

pe mal de lac cu ea în spate

o alinta fără a-și da seama

că din poveste crește drama.

dar azi trezit cu ochii goi

tot măscărit de ud noroi

se uită lung la alba floare

ce la scăpat din închisoare.

cu aripi de flutur o privește

mireasma-n ochii lui lucește

plină de viață și culoare

sufletu-i devine floare.

ea o cuprinde strîns la piept

și se cufundă în lac cu aiept

în șocul dintre viață și moarte

ambii se fac în foi din carte.

și așa pe veci rămîn cuprinși

doar de ochii citind desprinși

în clipe lungi pe brațe noi

tot așteptînd să închidă foi.