amintiri oțetite

mucegaiul amintirii îmi arde în vene

oțetindu-mi sîngele bolnav de al tău

crud surîs ce zîmbește nebun în pene

tulburînd ochii întristat privind în hău.

drumul ce duce spre umbra ta trecută

din vizorul meu, doar în suflet rămasă

turnînd oțet peste inima rănit pierdută

în suferința dragostei ce nu mă mai lasă. 

din ghiarele înfipte aspru în beregata

mea amuțit gîtuită cu ardoare sub lună

de ura îndrăgostită de beteag îngîndurata

ta privire ce mă străpunge urlînd nebună.