maci roșii

din țărîna unde stropi căzură

de sub armura lor străpunsă

maci roșii ies, azi de sub zgură

de gloanțe arse-n carnea unsă.

cu sînge clocotit varvar de ura

din ochii tineri fără rea voință

ce-au fost mințit trimiși din gura

unor politici de altă credință.

turmentați de neagra adrenalină

cu iluzii chioare în vînă băgate

cad trupuri sparte-n grea ruină,

ecoul morții, urlă nebun prin sate.

mame însurite pruncii își îngroapă

pe dealul satului, mai lîngă soare

cerînd Domnului în gropi să-ncapă

și chipul lor ce viață nu mai are.

peste mormintele ce lacrimi au sorbit

din sufletele seci de-a fiului iubire

azi macii roșii plîng dorul ce-a scîrbit

o națiune chioară lipsită de amintire.