floare de castan




ți-au ruginit în păr castanii
din flori parfumul a căzut
în poala unde dorm titanii
visînd la steaua din trecut.

pe umeri dezgolit polenul
a troienit pistrui de alinare
gingaș coborît spre sînul
bronzat de ochii cu ardoare.

în luci de ochi fără de foc
lumini din florile de sfeșnic
îți fură mintea, cazi în șoc
de dorul ce devine veșnic.

roșcat azi arde amintirea
cu buze roșii de castan,
nu-ți poți reveni privirea
rămasă sub cremosul stan.

cu ochii tulburi de poveste
îi mîngîi fruntea de copilă
uiți tot ce-a fost, acu ea este
zîna cu pieptul cald de lilă.










1 comentarii:

Anonim spunea...

mi-e dor

Trimiteți un comentariu