azi sunt prea trist să mai zîmbesc
și vreau să pleci din a mea minte
mai am prea multe să-ți vorbesc
de te-aș vedea n-aș sta cuminte.
să te privesc cu ochii dulci de vată
și să te strîng la piept cu afecțiune,
cînd ai plecat din viața mea turbată
eu am rămas să scurm a ta tăciune.
de ce revii să mă rănești și în vis?
trezindu-mă nebun din scurtul somn
- pleacă din mine! sunt convins,
îți vei găsi mult prea iubitul domn.
vreau singur să mă lași, mireasă!
nu mai am chef mereu să sufăr
vreau să-ți retragi tu rupta plasă
să ies zvîntat din umezitul cufăr.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu