acolo sus

în ochii lui murea lumina
din vîlva visului pierdut
fanfara îi cînta pomina
în ultimul său drum făcut.

și umbra-l petrecea timidă
lăsînd alaiul să-i ia locul
strigînd cu vocea ei candidă
privirea ce i-a arso focul.

cîndva, ținîndu-se de mînă
mergeau șoptindu-și amintiri
din ochii lor curgea lumină
peste a cerului sfințiri.

și plini de viață se îndreptau
glumind cu stelele și luna
spre cimitirul unde stau
fotoliul, sceptrul și cununa.






0 comentarii:

Trimiteți un comentariu