ecou pierdut

în amintiri ce capul pleacă
văd umbra ce mă lasă mut
și-un gînd stîlcit silnic mă freacă
din lumea ce m-a petrecut.

în ochii albi orbita goală
sfîrîie crud fără de zgomot
imagini putrede ce spală
povestea trecută-n ropot.

în glasul nopții viu ecoul urlă
cu voce plină de neadevăr
pierdut în zare suflă-n surlă
cîntecul său plin de mister.