metamorfoză

se întunecă din cer pămîntul

cu o învelitoare plină de pistrui,

ce și-a legato-n jurul frunții gîndul,

debusolat de sine, rămas a nimănui.

se uită-n zare cu ochii plini de dor

cercînd să lege fărîmituri din vise,
cu funii arse, de-al amintirilor decor,
și boț făcute, ascunse în culise.

se face stropi de umbră colorată
toată istoria pecetluită-n astă carte,
din puzzle-ul vremii de sine adunată
în coșul vechi cu torți dărăpănate.