boștură

am uitat ce înseamnă noțiunea de timp

de cînd sufletul mi-am trimis după tine,

am rămas singur, doar cu un vis

 boștură, fără mine și tine.

am încercat să te aștept

nemișcat, într-un loc fără nume,

dar tot ce a ieșit e un simplu eșec,

boștură, fără mine și tine.

am pornit să te caut pe mare, în larg

pe un vas fără nume,

vîntul zîmbind îmi sufla în catarg,

boștură, fără mine și tine.

am pierdut și pînze și vas

într-o mare albastră cu spume,

din noi doi nimic n-a mai rămas,

boștură, fără mine și tine.

am visat să te-ntîlnesc,

într-un port cu-o albă batistă,

să mă întîmpini cu un zîmbet onest,

boștură, fără mine și tine.

am urcat piscuri de munte rîvnind

să te văd ca un soare, străluce

de sus, mai proape și rece,

boștură, fără tine și mine.

acum te caut să mă iau înapoi

fără de scuze și fără cuvinte,

am rămas singur în vremuri de apoi,

boștură, fără mine și tine.