ți-au înflorit în păr castanii
din ei cunună ți-ai făcut
și-n poala unde dorm titanii
îți mîngîi dorul de demult.
pe ai tăi umeri ars polenul
pistrui de vis a troienit,
vopsind cu soare dulce tenul
chipului tău de el rîvnit.
în luciul ochilor de foc
lumina florilor de sfeșnic
mă farmecă cu al tău joc
nevinovat și atît de veșnic.
roșcată-mi arde amintirea
de-al tău sărut înflăcărat
departe-n zare-ți văd privirea
și zîmbetul din cer sculptat.
și te privesc cu fruntea-n rouă
mișcat de-un tremur de poveste,
visez să plec unde azi plouă
cu flori de dor si soare este.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu