fanfara nopții

E noapte şi luna-mi bate în geam

  fără vreun pic de modestie

 e prea tîrziu, deja dormeam,

 dar ea se face că nu ştie.

 cu pumnii se aruncă în fereastră 

atunci cînd somnul e mai dulce

 tînăra pasăre măiastră

pe care cerul vrea s-o culce.

şi cîntă răguşit în noapte

 trezeşte somnul obosit

 nu ştie de cuvinte în şoapte

atunci cînd toţi au adormit.

 şi cartierul se trezeşte

 cu ochii grei de somn scurtat,

 fanfara de odată încetineşte

  de parcă nici n-a mai cîntat.