e noapte

e noapte,

din cer cad stropi de stele

peste întunericul departe

doi ochi, două mărgele

se sting încet în șoapte.

tîrziu,

cu luna stinsă în privire

țin pixul de mijloc și scriu

versuri triste de iubire

sub cerul negru purpuriu.

singur,

cu dorul strîns în brață

din vis vreau să te fur

să ne trezim în dimineață

pe același pat al lui Amur.

e noapte,

e prea tîrziu și întuneric

cobor în vers și plec departe
să dau de chipul tău feeric
plecat de mult în altă parte.