sub tapetă

furnici de zăpadă cad peste mine 

frămîntîndu-mi pielea de aluat

topită de acel gînd plecat la tine 

ascuns sub penele dorului înaripat.

odată ajuns, acolo unde ești tu

timpul în loc să se oprească,

vreau să se întîmple chiar acu

romanul dulce în noi să crească.

dar munți de vînt și fulgi de ghiață
cad fără parașută în mare
pictînd dorul pe a mea față
cu flori de ger spălate-n sare.

și-n ochi stecliți de ger aprins
apare o vagă, dulce siluetă
ce din nămeți cald s-a prelins
în al meu suflet sub tapetă.