din chinul greu și fașa nudă
din vremea dusă de demult
tu m-ai crescut de lacrimi udă
vorbindu-mi dulce să te ascult.
eram un puști și azi mai sunt,
dar vorba ta acum nu zboară
pe lîngă părul meu cărunt
și mintea mea de odinioară.
doresc iar să mă chemi la geam
cu glasul tău plin de lumină,
mi-e dor cum temele-ți citeam
seara, cînd tu doreai hodină.
eram prea tînăr și neînțeles
doream să evadez de acasă
dar nu știam că am să ies
și tu mă vei striga la masă.
cum o făceam de obicei
cu toți ne adunam la masă,
noi ne hrăneam din ochii ei
cu dragoste și tort de casă.
Postări
2 comentarii:
Frumos, inaltator...Ai reusit prin sinceritate sa respiri liber. Prospetimea amintirilor fac textul riguros, cu nerv, de aceea sensibilizeaza. E foarte greu sa patrunzi in interior, fara a pierde legatura cu cititorul, prin "Catre mama" ai izbutit sa-l faci sa lectureze pina la sfirsit, unde s-au limpezit vizibil sentimentele diluate pe intregul poem...Felicitari!
multumesc mult
Trimiteți un comentariu