al meu pocal

se îneacă luna în pocal

cu bule ce la cer s-avîntă

să nască stelele-n fundal

din existența noastră fentă.

luna miroase a muscat

și dulce se topește-n gură

privesc paharul desecat

ce s-a însetat de băutură.

și strigă fără glas la cer

cu ochi lucind de amintire

în așteptare de mister

să se înece în iubire.

cînd lacrima va curge fin

în al meu pocal uitat

voi trăi iarăși din plin

cuprins de tine înamorat.