îmbrățișări de șampanie

în jur saluturi foc făceau

și voci cîntau a sărbătoare

stropi de șampanie ardeau

odată ajunse în pahare.

alai de vise se întreceau

să se împlinească într-o seară

cu luci în ochi toți își urau

mesaje ce feeric zboară.

și tot era parcă perfect

doar glasuri vii de veselie,

însă apăru un simț suspect

cînd miezul nopții fu să vie.

un sunet viu ca de cristal

făceau paharele cuprinse,

însă al meu ma pus pe jar,

tocmai atunci el amuțise.

pînă acum singur credeam

te caut fără de ajutor,

dar tot ce-n mînă eu țineam

simțea înflăcăratul dor.