plouă alene

Plouă alene,

cerul se scurge

lent peste pămînt,

totul cuprinde o stare

de melancolie tristă.

Amintiri,

se nasc în mine

precum stelele

pe cerul înserat

și în mintea mea apari tu.

Tu, care de atîtea ori ai devenit Ea.

Și nici nu știu

de vreau să mai răspund

 la veșnica întrebare

de ce?

Uneori amintirea

îmi provoacă durere,

alteori nostalgie

sau chiar indiferență.

Caraghioase sentimente

frămîntate de timp,

transformate

 din ceva în nimic,

din nimic în ceva,

amintiri.