mă retrag în cuvinte

doar chipuri murdare de fum

curg din umbra arsă cuminte

 ce azi pleacă departe la drum

pe traseul pavat din cuvinte.

pășind cu dispreț peste vise

născute din scrumul fierbinte

plăceri și dorinți nepermise

îmi urlă să mă sting în cuvinte.

mai rămîn să aud cum se rod

papucii de asfaltul ce minte,

plec la drum, mă spăl de glod,

singur, mă retrag în cuvinte.

http://www.youtube.com/watch?v=2_PoEwWgx3M

ce-ți pasă ?

ce-ți pasă ție, stea de sus?

căci eu aici fără lumină

unde ieri soarele a apus

azi am rămas fără hodină.

ce-ți pasă dacă te privesc?

cu ochii sparți de întuneric

nici nu auzi cînd îți vorbesc

din bolta glasului himeric.

ce-ți pasă dacă azi mai scriu?

răvașe lungi cu al tău nume

cînd tu le pui într-un sicriu

și eu nimic rămîn a spune.

ce-ți pasă dacă mai citești?

al meu zbucium de cuvinte

dacă nu vrei să împărtășești

ce-n a ta inimă se simte.

în cer

vreau în vis să mă prefac,

un vis pierdut în noapte,

să perind cerul şi să tac

precum stelele fac șoapte.

şi lacrimi de lumină să culeg

în ale mele buzunare sparte,

şi norii de pe cer să îi dezleg

ca să-i alung cît mai departe.

fărîmituri în urmă am să las

să ştii cum să ajungi la mine,

cioburi din stelele ce-au ars

să le culegi, să nu-ţi fie ruşine.

am să te aştept la mal de cer

cu undiţa în beznă aruncată
şi amintirile în cîrlig de fier

nereuşind din apă să te scoată.

buchet de stele

aseară am fost plecat de acasă

am hoinărit pe cer ca o mireasă

și am cules de stele un buchet

ce l-am ascuns mai lîngă piept.

să-i încălzesc stelele reci

ce-au luminat calde poteci,

buchet din stele ți-am cules

din mii pe acestea le-am ales.

doar pentru tine am colindat

cerul negru în lung și în lat

să-ți culeg buchet din stele

aprinse din visurile mele.

umbră nudă

gunoi în urmă se risipă

sub ai tăi pași ispititori

tragi albe raze în ispită

cu ochii dulci mîngîietori.

atît de dulce și străină

apari în silueta-ți goală

de al tău cuget fără vină

unde adevărul nu se spală.

cu umbra nudă înnegrită

peste asfaltul slab crăpat

tu calci frumoaso osîndită

de chinul vechi ce te-a trădat.

în urma ta rămîne scrum

din vremea dusă de demult

ce astăzi tot mai face fum

în ochii tăi uscați de lut.

plouă din flori

plouă din flori

cu lacrimi de miere

miroase a culori

parfum de înviere.

plouă din cer

curge abundent

imagini ce pier

cu glasul absent.

plouă din sus

cu aripi arzînde

nori ce-au apus

în ape căzînde.

plouă din stele

cu praf de lumină

stropi de mărgele

fără hodină.

plouă din vreme

cu glas răgușit

curge alene

timpul grăbit.

plouă din gînd

mut de amintire

cresc în pămînt

flori de iubire.

o veche istorie

în aer stresat se învîrte gîndul

a încremenit sub masă stîngul,

e cald, dar tremură piciorul drept

din rază ai coborît în al meu piept.

sclipești din ochi sub sticla rece

deloc grăbit, dar timpul trece

mîna nervoasă locul își cată

cînd te privesc așa stresată.

serioasă și atît de nevinovată

privirea-ți fuge încordată,

florile-n colț de tine au uitat

sub mine scaunul a încordat.

panorama de afară relaxează

aștepți din negură să vină o rază

părul senin te-a învelit la piept

stau cam bolnav fără antisept.

cred gustul de întîlnire îți va trece

cum primăvara iarna o petrece

fugi-vei poate sau mai rămîne o șansă

să fim alături, să mai cădem în transă.

ai strîns în mîini tot negativul

și îl sugrumi, iar eu, naivul

privind și adorînd splendoarea

din cînd în cînd îmi schimb culoarea.

prea mult dorită a fost reîntîlnirea

ce a schimbat nevinovată amintirea

te-ai cufundat în gîndul plecat departe

privind cu interes într-o imaginară carte.

am intrat neinvitat în a ta lume

privești spre mine fără nimic a spune

poate cu-n pic de jale și de vină,

dar totuși te vedeam divină.