Noapte

Timida lună iar apare

Strada lucește în felinare

Feeric seara tronu-l ține

Liniștea absoarbe tot în sine.

Somnul magia nopții mute

Iluzie a clipei petrecute

Farmec de sclipiri în noapte

Clipe cînd vorbim în șoapte.

Același chip o altă noapte

Aceleași buze finuț coapte

Același suflet mult iubit

Același zîmbet fericit.

Simt cum somnul mă cuprinde

Lumina în suflet se aprinde

Și-mi face cale către tine

Primește-mi sufletul ce vine.

sunt

Sunt copil să înțeleg

Sunt prea tînăr să dezleg

Sunt departe să zăresc

Sunt incărturar să citesc.

Sunt prea surd ca să aud

Sunt prea uscat să asud

Sunt prea odihnit să obosesc

Sunt cam verde să gîndesc.

Sunt răgușit să pot striga

Sunt obosit să pot alerga

Sunt fără voce de-a cînta

Sunt  prea serios de a alinta.

Sunt negru de a mă bronza

Sunt prea pașnic de a acuza

Sunt prea fragil ca să iubesc

Sunt prea timid ca să vorbesc.

sunt...

din clepsidră

Deja și barba a crescut

La talpă pielea s-a bătut

Părul zburlit, neîngrijit

Și haina spartă de cîrpit.

Pielea zilnic se înnegrește

Părul sur tot mai des crește

Nisipul jalnic curge-n ceas

Număr timpul ce-a rămas.

Îngheț de frig pe stînca crudă

Ce pînă la jumate-i udă

Mușchiul sub mine stă uscat

Brusc afară s-a înnoptat.

Vîntul mă alungă-n larg

Valuri mici de stînci se sparg

Haina s-a lipit de mine

M-a cuprins și strîns mă ține.

Luna și-a aprins lumina

Ceru-și îmbracă pelerina

Noaptea impune a ei lege

Soarele-n apus încet se șterge.

Parcă normal tot se petrece

Noaptea-i plăcută puțin rece

Doar că singur stau și scriu

În loc cu fata mea să fiu.

Haidem

Hai să zburăm de pe pămînt

Vreau azi pe lună să te alint

Să ne ținem strîns de mînă

Vreau să fii a mea regină.

Hai să aflăm pămînturi noi

Vreau s-o facem doar în doi

Să ne sărutăm pe marte

Vreau să ne iubim departe.

Hai să unim mai multe stele

Vreau să ne mutăm pe ele

Să avem a noastră stea

Vreau s-o cheme dragostea.

Hai s-o facem chiar acum

Vreau să ne pornim la drum

Să nu lăsăm așa un vis

Vreau să fac ce ți-am promis.

alfabet poetic

în asfințit de ochi căprui
apare filmul vieții lui
revers de amintiri tapate
rînduri pe foi debusolate.
și de iar fi fost deajuns
alfabetul în foaie de pus
ca să înțelegi puțin
din fericire și din chin
ar fi făcut-o în prima clasă
cînd scria corect la masă
buchii cîrpite în caiet
fără gînduri de poet.
dar nevoie a  fost să treacă
timpul care îl înneacă
în cosmos de poezie
să înțeleagă ce să scrie.
și iată-l azi cu foaia în mînă
și pixul ce negru suspină
lacrimi pătate pe hîrtie
ce fac versul să învie,
dă luci cuvintelor întinse
din suflet adînc, prelinse.

roșu-purpuriu

miros acid de scrum
udat sub aripa vandal
penită cu amor de fum
scurs prin vene de canal
trombate cu aroma crud
uscată în adînc orfan
venit cu suflet nud
învelit sub gînd profan,
rănit cu sînge clocotit
în mîna crapat uscată
de roșu bolborisot
cu spuma purpuriu umflată.
țurțuri comuniști îmi plîng
rana sufletului vîscos brodată
printre degete se stîng
picături din viața spartă.

lacrimi de sînge

convertit în lacrimi de sînge
roșii ce se usucă curgînd
vîscos în pumnul ce plînge
lugubru răgușit urlînd
în abisul de blocuri întinse
peste suflete înglodate
în asfalt sub smoală stinse
glasuri sparte încordate
blestemă tînărul vis
curs din nasul desfundat
clocotind pe barbă lins
de oraș deposedat.