o floare

un strop de mac

cu buze de femeie,

un nufăr de pe lac

ce toți rîvnesc să-l ieie.

o lacrimă din soare

cu ochi blînzi de stele, 

o floare de cicoare

azur al vieții mele.

un vis ce dă în floare

cu aripi moi, de liră fină,

 ecou trezit din mare,

o rază dulce de lumină.

și chiar de...

și chiar de calci zăpada fără urmă

și aduni pașii mici în gînd

al tău parfum  rămîne-n urmă

ce mă pătrunde coborînd adînc.

și chiar de treci pe alăturea necunoscută

cu ochii plini de infinit himeric

simt cum mă cauți în lumea nevăzută

privind cu glas uitat vremelnic.

și chiar de pleci pașii să-i numeri

ce fac prăpastie între noi

să-i strîngi în poală și să-i scuturi

de colbul gros căzut din nori.

și chiar de vrei să fii cu mine

tu nu uita că-n noi copiii

nu fug de visul ce îi ține

ca noi adeseori maturii.

un pas

un pas pierdut în noapte

de nicăieri venit

un pas urmat de șoapte

ecou posomorît.

un pas făcut în grabă

pe drum necunoscut

un pas ce tot întreabă

de ești făcut din lut.

un pas la întîmplare

spre visul mult dorit

un pas făcut călare

pe sufletul rănit.

un pas ca altă dată

cu grijă, hotărît

un pas ce niciodată

n-a dus unde-ai rîvnit.

un pas șchiop făcut alene

cu călcîile uscate

un scurt pas călcat devreme

pe pămînturi neumblate.

crede

era mai ieri sau poate chiar acum,

dar asta mai deloc contează

oricum vom deveni mîini scrum

și soarele iar, va zîmbi-n amiază.

un viu băiat cu ochii de lumină

pe alocuri cam înflăcărat

ce n-aștepta, n-avea hodină,

era un tînăr brav soldat.

a fost călit de lupte grele

cînd sînge roșu a văzut,

și s-a pătat vrînd să se spele

de tot prin ce a fost trecut.

crescut bărbat plin de putere

cu ochi aprinși de viață plini

lăsat de frică și durere

merge înainte calm prin spini.

crede în viață și iubire,

în tot ce-n lume este sfînt

se-ndreaptă dîrz spre a sa menire

ce i-a fost dată pe pămînt.

o veche melodie

plouă octombrie flămînd

de soare plin cu armonie

tot șchiopătînd pîn la pămînt

îngînă o veche o melodie.

din neagra negură tot stoarce

șiroi de zoaie smaraldie

ce adapă mii de dobitoace

și îngînă o veche melodie.

și se strecoară peste tot

cu-o voce dulce de urgie

cu pașii mari, murdari de glod

îngînă o veche melodie.

intră-n pămînt, se face lut

otrava dulce din copilărie

la rădăcini ce n-au crescut

îngînă o veche melodie.

tot plouă des de la o vreme

și struguri nu mai sunt în vie

viața se mișcă cam alene

tot îngînînd aceeași veche melodie.

către tine

Azi e o seară obișnuită ca și toate

Cerul sclipește cu stelele-n palmă,

Luna cuminte încearcă sa înoate

Trecînd prin inele, nu vrea să doarmă.

Probabil și-a dat seama că-n noaptea asta

Eu am să zbor, fără de aripi, fără de motor

La tine, și vreau ca să-mi deschizi fereastra

Să pot intra direct din zbor, cît mai ușor.

De vei dormi cînd voi ajunge, tu grijă să nu-ți faci,

Eu voi intra fără de zgomot , mă vei simți atunci

Sărut venit din stele, semn îți voi face ca să taci,

Doar nu vrei prin fereastră înapoi să mă arunci.

Voi sta cu tine toată noaptea, și ziua voi rămîne

Dacă vrei, pot să rămîn o viață, două, sau chiar trei,

Putem uita de oră, de tot ce este timp, căci mîine

E departe, iar eu acum sunt viață,tu ia-mă dacă vrei.  

tu și eu

azi noapte ca de obicei visam

  pe-o stradă ce finea în mare

 eram noi doi ce cald priveam

 unde nasc zilele cu soare. 

 eu eram tu, tu eu erai 

 atît de fraged ne zîmbeam

din ochii tăi, din al meu rai

şi strîns la piept ne cuprindeam.

 departe în ai tăi ochi eram

 un strop crescut din fericire

 tu erai eu, eu tu eram 

de mînă doi, cîtă iubire.

deşi eram doar tu şi eu

 noi ne vorbeam atunci în şoapte

 credeam că va dura mereu

visul meu născut în noapte.

 cînd raza mea din vis apare

şi cald aud cum îmi vorbeşte

- trezeşte-te afară-i soare,

 la fel ca-n vis ea îmi şopteşte.

uimit şi plin de fericire

eu sar din pat şi o sărut

ea mă cuprinde cu iubire

şi-mi povesteşte ce-a făcut.