soarele și luna

Milenii au trecut de atunci
 de cînd soarele şi luna
  tot întreţin discuţii lungi
  reconvingîndu-se întruna.

 de forţa dintre ei creată
că nu e doar o întîmplare,
 el brav băiat, ea bravă fată
tot se privesc din depărtare.

 el foc topit, ea lună rece
ce tot visează să se atingă,
 prin ochii lor o lume trece
 ce lumina vrea s-o stingă.

 el o petrece la culcare
 seara cînd trebuie să plece
 ea îl trezeşte zîmbitoare
 în dimineţi prin geamul rece.

cu ochii plini de fericire
 el o visează ziua toată,
albă, aprinsă de iubire
 cum n-a mai fost alta vre-o dată.

fanfara nopții

E noapte şi luna-mi bate în geam

  fără vreun pic de modestie

 e prea tîrziu, deja dormeam,

 dar ea se face că nu ştie.

 cu pumnii se aruncă în fereastră 

atunci cînd somnul e mai dulce

 tînăra pasăre măiastră

pe care cerul vrea s-o culce.

şi cîntă răguşit în noapte

 trezeşte somnul obosit

 nu ştie de cuvinte în şoapte

atunci cînd toţi au adormit.

 şi cartierul se trezeşte

 cu ochii grei de somn scurtat,

 fanfara de odată încetineşte

  de parcă nici n-a mai cîntat.

marea ne simte

simți cum respiră marea

într-o cochilie mică de os,

e atît de aproape și e sărată.

simți cum zîmbesc cristalele albe

ce se usucă pe ale tale picioare moi

lucind fericite către soarele cald.

simți cum valurile se calmează

ajunse întîmplător între noi,

devin mai serene și cîntă.

simți sărutul dulce al apei sărate

cum se topește pe ale noastre buze

umede, pline de mare și noi.

în noaptea asta

în noaptea asta am să-ți fur iubirea

sub ochii cerului gelos încremenit

vom arde-n flăcări toată amintirea

ce-n ale noastre oase demult a învechit.

atunci cînd luna se va lumina la față

cu lumînările aprinse în mîini

ne vom topi ca fulgii albi de gheață

în farmecul parfumului de crini.

noi vom urca la cer cu ochii înfloriți

și fericirea cuprinsă strîns în brață

doi muritori și atît de îndrăgostiți

se vor iubi divin fugind de dimineață.

vezi somnul să nu te răpească

cînd voi veni la tine înflăcărat

căci am să ard cu flacără cerească

și voi pleca din lume supărat.

raiul adresa și-a schimbat

era o zi de primăvară

cu cer senin și soare afară

triluri de păsări ce încîntau

grădina unde ei dansau.

doi fluturi colorați aprins

un curcubeu ce lumea a cuprins

raiul ce adresa și-a schimbat

acolo unde ei doi sau sărutat.

un vis comun în piept ardea

cu fum de flori ce oglindea

dragostea ce parfuma în jur

grădina unde s-a oprit Amur.

sărutul

stă blestemat sărutul

pe ale ei buze coapte

ispită din trecutul

ce s-a pierdut în noapte.

mă chinuie cu gust

de dragoste nebună

trăită adînc pînă la must

la răsărit de lună.

simt cum tremură păgîn

pielea ei de portocală

mă înspăimîntă acel suspin

ieșit din ea întîia oară.

valsul mării

prin adîncuri trece luna

cu sprînceana întunecată

peste mare-și varsă struna

de lumină încordată.

straiele stelate-și spală

în apa smeraldă a mării

culegînd bărcile-n poală

adormite-n valul serii.

valuri mîngîie cu milă

plaja singură uitată

cu a sa lacrimă fragilă

din nisipuri adunată.

armonia în brațe prinde

insula spălată-n mare,

somnul cască și se-ntinde

cu picioarele de sare.